Emisiile de CO2 in Romania

08/01/2026

În decembrie 1989, România se elibera de regimul politic comunist, dar și de o economie bazată pe industrie grea, poluantă. Timp de decenii, fabricile și termocentralele funcționau fără reglementări de mediu, iar emisiile de CO₂ erau considerate un reflex al dezvoltării. La începutul anilor ‘90, fiecare român genera peste 9 tCO₂ anual, într-un peisaj energetic dominat de poluare și ineficiență.

Astăzi, după 18 ani de apartenență la Uniunea Europeană, România are una dintre cele mai mici emisii per capita din Uniune, aproximativ 3,7 tCO₂ pe locuitor în 2023, conform Băncii Mondiale. Este o scădere majoră, reflectând o tranziție profundă care nu s-a realizat peste noapte, ci pas cu pas. Datele oficiale arată că emisiile totale ale țării s-au redus cu peste 75 % față de 1990, ajungând la aproximativ 105 milioane tone CO₂ echivalent.

Această reducere s-a produs din mai multe direcții. În primii ani după Revoluție, închiderea combinatelor energofage din Hunedoara, Galați, Slatina sau Râmnicu Vâlcea a dus la un declin economic, dar și la un recul brusc al emisiilor. Ulterior, în special după aderarea la UE, România a început să adopte politici climatice clare, bazate pe reglementări și investiții verzi.

Intrarea în Schema Europeană de Tranzacționare a Emisiilor (ETS) în 2007 a fost un punct de cotitură. Marile centrale electrice și instalațiile industriale au fost obligate să-și plătească poluarea. În paralel, s-au pus în funcțiune noi capacități de energie verde, iar energia nucleară a rămas o ancoră stabilă prin centrala de la Cernavodă.

Fondurile europene au jucat, de asemenea, un rol important. Peste 40 % din investițiile PNRR sunt direcționate către proiecte climatice, susținând eficiența energetică și infrastructura sustenabilă. România a făcut pași clari, chiar dacă inegali, spre modernizare climatică.

Totuși, provocările rămân. Sectorul transporturilor și agricultura continuă să genereze emisii semnificative, iar administrația publică are încă capacități limitate de monitorizare și raportare. Există decalaje regionale, iar sistemele de date climatice sunt insuficient dezvoltate.

România și-a asumat ținte ambițioase, inclusiv neutralitatea climatică până în 2050, conform NECP actualizat. Aceste obiective cer o mobilizare completă a economiei.

Ceea ce merită subliniat este că tranziția climatică nu a dus la stagnare economică. PIB-ul României a crescut de peste cinci ori față de anul 2000, iar economia s-a deschis spre investiții verzi, digitalizare și tehnologie.

Astăzi, România oferă un exemplu rar în Uniunea Europeană: reducerea drastică a emisiilor și, în același timp, creștere economică și îmbunătățirea nivelului de trai. Este o lecție despre echilibru și transformarea constrângerilor în oportunități.